Este dificil să estimăm influența luminii soarelui asupra unei persoane; sub acțiunea sa, cele mai importante procese fiziologice și biochimice sunt declanșate în organism.
Spectrul solar este împărțit în părțile infraroșii și vizibile, iar partea ultravioletă, cea mai activă din punct de vedere biologic, are o influență mare asupra tuturor organismelor vii de pe planeta noastră. Radiația ultravioletă este partea cu undă scurtă a spectrului solar care nu este percepută de ochiul uman, care are un caracter electromagnetic și o activitate fotochimică.
Datorită proprietăților sale, lumina ultravioletă este folosită cu succes în diferite domenii ale vieții umane. Radiația UV a fost utilizată pe scară largă în medicină, deoarece este capabilă să schimbe structura chimică a celulelor și țesuturilor, exercitând diverse efecte asupra oamenilor.
Din tot spectrul razelor ultraviolete numai cele cu lungime de undă scurte, de tip UV-C, au un puternic efect germicidal distrugând microorganismele patogene cum ar fi toate tipurile de : bacterii, virusuri ( inclusiv coronavirusuri ), mucegaiuri, acarieni, fiind astfel de foarte mult timp una dintre cele mai eficiente metode de dezinfectare sau sterilizare a apei, a aerului și a suprafețelor.
Această tehnologie datează de mai bine de 100 de ani, fiind demonstrată și descrisă într-o lucrare științifică din anul 1878 de către Arthur Downes și Thomas P. Blunt. De altfel, în anul 1903 s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicină lui Niels Finsen pentru folosirea cu succes a luminii scurte de tip UV-C împotriva bacteriilor care cauzau tuberculoza.